luni, 22 decembrie 2014

Recenzie: Diana cu Vanilie de Diana Sorescu

Titlu: Diana cu vanilie
Autor: Diana Sorescu
Editura: Allfa
Pagini: 172



''Diana Sorescu n-a murit. Ea trăieşte în biografii neterminate. Aripile pescăruşilor planează deasupra valurilor unei mări nemărginite, fluturi multicolori întunecă vara şi un poet, profet al speranţei, anunţă oamenilor că au datoria să râvnească la tandreţe, mângâiere, la iluzii şi la nemurire. Diana trăieşte încă. Inima ei bate şi vrea să învingă tristeţea pentru a iubi din nou, risipit şi învins, iubind ploile şi poetul care le cântă, iubind nisipul pe care a mers cu tălpile goale, iubind pământul care a învăţat-o duioşia unor seri pline de amintiri şi cilpa plină de frumuseţe care a trecut.''

''Nu scriu pentru femei.
Nici pentru bărbaţi.
Scriu pentru sufltete.'' - Diana Sorescu.


Am tot auzit de această carte Diana cu Vanilie. Unii spuneau că este o carte superbă, care te face să te simţi bine, iar unii spuneau că este prea clişeică şi naşpa. Aşa că, m-am decis să-mi cumpăr cartea pentru a-mi da face singură o părere.

Diana cu Vanilie este, de fapt, un blog. Tot ceea ce găsiţi între acele pagini le puteţi găsi şi pe blogul Dianei Sorescu, autoarea cărţii. O jurnalistă în vârstă de 26 de ani care ne-a părăsit mult prea devreme. Dar cum multă lume spune, Diana nu a murit cu adevărat, ea trăieşte printre noi cu sufletul.

Cartea nu este rea, ci destul de bună. Tot ceea ce Diana a împărtăşit cu noi este în mare parte adevărat. Aceste pagini citite online sau nu, au totul. În fiecare capitol te poţi regăsi cu uşurină. Îţi vei aduce aminte de momente vanilate din viaţa ta pe care le uitaseşi complet.

M-am simţit bine şi în largul meu citind aceste pagini. A fost extrem de uşor de citit şi de înţeles ce Diana a vrut să spună. Mi-a plăcut foarte mult faptul că a fost sinceră în toate acele rânduri. A fost onestă şi cu mine, şi cu ea, şi cu toţi. Este o carte bună, perfectă pentru o vacanţă departe de restul lumii. Diana cu Vanilie alături de o cană cu ceai este combinaţia perfectă. O combinaţie de bucurie şi tristeţe. Cartea te va pune pe gânduri, cu adevărat. Îţi vei pune multe întrebări, eu cel puţin am făcut-o. Am râs şi m-am bucurat.

Într-adevăr, nu am simţit acel sentiment. Sentimentul acela de bucurie enromă şi extaz. Dar am simţit ceva care mi-a plăcut.

Recomand această carte tuturor ce doresc ceva uşor de citit, simplu, dar care să te facă să te simţi bine şi în largul tău.





5 comentarii:

  1. Inca nu imi pot face curaj sa citesc aceasta carte ... ma afecteaza inca faptul ca a murit... Am citit pe blogul ei acum ceva timp, si tristetea care m-a invadat m-a facut sa ma opresc...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Şi eu m-am simţit destul de prost când am murit, mai ales când am aflat că era jurnalistă (ceea ce eu îmi doresc să devin). Blogul ei este foarte frumos şi e imposibil să nu te regăseşti în el. Cartea mie mi-a plăcut şi, deşi aş fi putut s-o citesc online, îmi place s-o ştiu acolo, în bibliotecă.

      Ștergere
  2. Am tot citit despre această carte, dar nu am citit cartea. Frumoasă recenzia, îmi pare enorm de rău pentru acest suflet pierdut. Însă, bineînțeles, amintirea ei va trăi mereu. Și, ei, ce este omul dacă nu o acumulare de amintiri? :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, într-adevăr, un mare păcat. Scria foarte frumos şi adevărat. Bine zis, ştii mereu să găseşti cuvintele potrivite pentru situaţia potrivită. Mă bucur că ţi-a plăcut recenzia şi sper să te văd tot mai des pe blog, că prezenţa ta îmi dă o stare de bine. Chiar îmi face plăcere să-ţi citesc comentariile.

      Ștergere
  3. Ma retine gandul ca a murit autoarea... Nu pot sa-mi explic de ce, dar parca oricare ar fi subiectul, exista o umbra de tragism, care ma incomodeaza... Am cartea, dar inca nu mi-am facut curaj s-o citesc...

    RăspundețiȘtergere