Titlul: Mana stanga a lui Dumnezeu
Autor: Paul Hoffman
Numar de pagini: 416
An aparitie: 2010
Editura: Rao
Acum 3 saptamani am fost la un targ de carte in Timisoara si va dati seama ca nu am putut pleca cu mana goala. Una dintre cartile care mi-a atras foarte mult atentia a fost aceasta, m-a impresionat intai prin coperta expresiva, zic eu, pe care o are si mai apoi prin descrierea scurta, dar concisa care lasa loc de multe interpretari si de o dorinta de a afla ce se intampla cu adevarat in carte:”Numele baiatului este Cale. Era scris in Scripturi ca va veni. El este mana stanga a lui Dumnezeu...ultimul dintre Izbavitori...Ingerul mortii. Ei spun ca va distruge lumea!”
Atunci cand am inceput sa o
citesc, sincera sa fiu, ma asteptam la altceva, ma asteptam la o lume imaginara cu
ingeri, demoni etc. si am fost foarte surprinsa atunci cand am descoperit ca in
prim planul cartii se afla un baiat ciudat, secretos si istet, imun parca la
cruzime de 14-15 ani pe nume Thomas Cale. Actiunea are loc intr-un templu de
izbavitori, unde copiii sunt maltratati si traiesc fara sperante sau sentimente
precum prietenia, in scopul servirii Credintei Unice. Intr-o zi Cale deschide o
usa gresita si vede ceva ce nu ar trebui sa vada, iar apoi comite un pacat care
il va trimite direct la spanzuratoare, asta daca nu fuge. Impreuna cu cei doi
prieteni ai sai Cale se hotaraste sa fuga. Ei ajung in Memphis, un oras de-o
frumusete rapitoare, lipsit de Dumnezeu si profund corupt. Atatea evenimente ii
vor schimba viata lui Cale si atatea sentimente necunoscute de el pana acum isi
fac aparitia in sufletul lui, precum prietenia sau iubirea. Insa asa-zisa liniste
nu dureaza mult pentru ca izbavitorii il vor pe Cale inapoi cu orice pret si nu
pentru a-l pedepsi, ci din cauza unui secret infricosator care ii va schimba
viata definitiv.
Este o carte buna, nu una
extraordinara, dar nici una ingrozitoare. Unele parti sunt descrise prea mult si
are tendinta de a deveni plictisitoare in unele momente, insa pe mine m-a facut sa vreau sa o citesc pana la sfarsit si
chiar sa vreau sa citesc si urmatoarea carte. Este structurat pe o idee foarte
buna zic eu, insa autorul si-ar fi putut da putin mai mult silinta.
Mie una mi-a placut si chiar v-o
recomand.
Citate:
"Mai bine sa cazi odata decat sa te afli tot timpul in cadere."
'Viata e o calatorie pentru oameni ca tine si ca mine, una in care, pe drum, nu stim niciodata unde mergem. Vezi o destinatie noua in timp ce calatoresti si una mai buna, si tot asa, pana cand uiti total de locul spre care plecasesi initial. Noi suntem ca alchimistii - care incep prin a cauta aur si intre timp descopera leacuri folositoare, un mod intelogent de a ordona lucrurile si artificii - singurul lucru pe care nu-l descopera e aurul!"
"Orice prost poate spune ca nu se bazeaza pe nimeni. Necazul e ca uneori trebuie s-o faci. Oamenii pot fi nobili si altruisti si sa aiba toate acele calitati admirabile - ele chiar exista, dar problema e ca aceste nobile virtuti au tendinta de a veni si de a pleca de la oameni. Nimeni nu se asteapta ca un barbat cu simtul umorului sa fie vesel in fiecare zi sau o femeie blanda sa fie blanda in orice moment-si totusi sunt oripilati cand oamenii sunt demni de incredere o luna sau un an si apoi nu mai sunt o ora sau o zi."
"Chiar si cel mai negru si crud suflet are o coarda sensibila. Chiar si cel maiaspru desert are baltile lui,copacii umbrosi si paraiele blande."
"Nu numai ploaia cade la fel pe cei drepti si pe cei nedrepti, ci si norocul si ghinionul, care le ofera victorii sau infrangeri nemeritate."
"-Singuratatea e un lucru minunat, Cale, in doua feluri. In primul rand, ii permite unui om sa fie cu el insusi si, in al doilea rand, il impiedica sa fi cu altii."
"- Am un mesaj pentru fiica dumneavoastra, spuse Cale. Sunt legat de ea cu o mie de mreje pe care nici Dumnezeu nu le poate rupe. Intr-o zi, daca va simti o briza domoala pe obraz, va fi rasuflarea mea; intr-o noapte, daca vantul racoros se va juca in parul ei, va fi umbra mea care va trece pe langa ea."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu