miercuri, 11 februarie 2015

Recenzie: Îngerul Nopţii (#1) de Becca Fitzpatrick


 Am avut o surpriză extrem de plăcută când m-am trezit cu minunăţia asta la uşă. Habar nu aveam ce putea fi în coletul ăla, iar când l-am descis am rămas şo-ca-tă. Îmi doream cartea extrem de mult, dar nu reuşisem niciodată să mi-o iau, din motive pe care acum nu le mai cunosc. Ei bine, ''Îngerul Nopţii'' a ajuns, într-un final, în mâinile mele. M-am apucat imediat de ea şi am terminat-o repede. Chiar mai repede decât mă aşteptam. Am regretat destul de mult asta, din cauza faptului că mi-am stârnit curiozitatea şi acum trebuie să fac rost de volumul doi. 

Revenind, mi-a plăcut mult. Becca Fitzpatrick a scris această carte sub forma unei poveşti de dragoste între o fată timidă şi un băiat rebel. Pe lângă toate acestea, el ascunde un mare secret şi destinul nu i-a legat din întâmplare. De când l-a cunoscut pe Patch, viaţa Norei s-a schimbat şi au început să se întâmple multe lucruri dubioase care o speriau şi o făceau să-şi piardă minţile, dar totodată îi stârneau şi curiozitatea de a afla adevărul. Cartea m-a ţinut cu sufletul la gură până la sfârşit, m-a captivat şi m-a atras într-o lume din care voiai să faci parte, dar din care, totodată, voiai să ieşi când îţi simţeai oasele îngeţate din cauza înspăimântării.



Sinceră să fiu, nu am fost atrasă niciodată de supernatural, la câte cărţi şi filme cu vampiri şi vârcolaci am citit şi văzut la viaţa mea mi-au fost de ajuns, dar, o escapadă în lumea îngerilor căzuţi şi a tuturor îngerilor existenţi mi-a plăcut la nebunie. Tachinările dintre Patch şi Nora m-au amuzat de-a lungul romanului, iar replicile pe care şi le dădeau erau parcă scoase dintr-un film de comedie. Pe lângă aceştia doi, nu am cum s-o uit pe Vee, cea mai bună prietenă a Norei. O persoană dulce, dar uneori destul de enervantă şi puţin prostuţă. Mereu avea o replică care să mă facă să râd, sau să-mi trag câteva palme. 


''Îngerul Nopţii'' este o combinaţie între un roman de dragoste, un thriller şi o comedie. Când apare dragostea şi toate chestia devine siropoasă, trebuie ca unul dintre personaje să spună ceva amuzant. După, atunci când totul devine amuzant şi nu te mai poţi opri din râs, apare o fază horror care te face să-ţi pierzi minţile. Iar când totul devine întunecat şi înfricoşător, se termină totul şi începe dragostea sau mai ştiu eu ce. Chestia este că, Becca Fitzpatrick nu m-a lăsat să gust pe deplin o anumită scenă, fie ea de dragoste sau thriller, ceea ce mi-a plăcut. A fost extrem de uşor de citit, neavând cuvinte greoaie şi nici fraze pe care nu le-ar putea cineva înţelege, dar totuşi, a reuşit să mă ţină lipită de ea până când am terminat-o. Am devorat-o până la ulima pagină, iar când, într-un sfârşit, am ajuns la final, am respirat uşurată şi m-am gândit la ea toată seara. Cred că am scris mii de scenarii legate de a doua carte a seriei, intitulată ''Crescendo'', pe care sper s-o citesc cât mai curând cu putinţă.



Am extras din roman şi câteva citate care mi-au plăcut,pentru voi, care sper să vă stârnească curiozitatea de a citit cartea:


„ - Arăţi bine, ca întotdeauna, mi-a spus el aşezându-se la locul lui. (...)
- Mulţumesc, i-am răspuns fără să mă gândesc.
„Mulţumesc ?” Dintre toate lucrurile pe care le-aş fi putut spune, ăsta era cel mai aiurea, cel mai prost. M-am simţit de parcă mi-aş fi deschis sufletul în faţa lui.
- Şi miroşi bine.
- Se numeşte duş.
Pentru că nu-mi răspundea, m-am întors spre el:
- Săpun. Şampon. Apă caldă.
- Goală. Cunosc procedura.”


''Când eram mică, Lionel, finul Dortheei, a spart un pahar din bucătărie. A măturat toate cioburile de sticlă, mai puţin unul, pe care m-a provocat să-l ling. Cred că să mă îndrăgostesc de Patch era ca şi cum aş linge ciobul acela. Ştiam că e stupid. Ştiam c-o să mă tai. După atâţia ani, un lucru a rămas la fel, eram atrasă de pericol.''


''- Să nu uit, ţi-am adus temele. Unde vrei să le pun?
Mi-a arătat coşul de gunoi.
- Uite-acolo, e foarte bine.''


'' - Nu ştiu de ce te interesează.
(...)
- Dăcă mă interesează? E vorba de tine. Mă fascinează.''



„ I-am aruncat o privire tăioasă. Însă era multă panică în ea. Mi-a zâmbit întunecat, confirmându-mi că aveam toate motivele să transpir.
- Ce se întâmplă ? am întrebat, încercând din răsputeri să par ostilă. De ce ai zis că ai venit la şcoală pentru mine ? De ce l-ai făcut pe antrenor să ne aşeze împreună ?
- Am obosit să-ţi admir picioarele de la distanţă.”


„ Am respirat sacadat de două ori. Nu. Nu era bine. Nu chestia asta, nu cu Patch. Îmi era frică. Într-un sens pozitiv. Dar şi într-un sens negativ. Foarte negativ. - Ar trebui să pleci. Chiar ar trebui să pleci. - Unde să plec, aici ? Gura lui era pe umărul meu. - Sau aici ? a urcat spre gâtul meu. Creierul meu nu mai putea gândi nimic logic."
 ''Nu sunt bun, dar am fost şi mai rău, (...)''


„ - Spune-i mamei tale să se mute mai aproape. Spune-i că a apărut un club nou, numit civilizaţie, şi că ar trebui să vă înscrieţi şi voi.”


 ''- Să te îndrăgosteşti înseamnă să te predai. E un mare sacrificiu. Poate şi foarte înfricoşător.''

3 comentarii:

  1. Mi se pare o carte destul de interesantă, pentru subiectul abordat. Mi-au plăcut mult citatele, în special cel care dădea o definiție a „îndrăgostelii”. Frumoasă recenzie, Ana!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

      Ștergere
    2. Este fooooarte interesantă. Dar dacă nu ai volumul doi să te apuci de el imediat după ce îl termini pe unu, e păcat. Eu moooor de nerăbdare şi de curiozitate aici! Ugh! Erau mult mai multe citate, dar nu le-am pus pe toate din cauza spoilerelor, mă bucur că ţi-au păcut astea.
      Mulţumesc, habar nu am cât de bine a ieşit, am scris-o destul de repede şi la iuţeală, pentru că citisem cartea vineri şi nu voiam să uit detaliile.

      P.S. - E amuzant, ştii? Peste tot mă cheamă ''Anna'' dar, totuşi, toată lumea îmi spune ''Ana''. Ce chestie =)))

      Ștergere