Recenzie: Provocarea #2 (Rephelimii #1) de Simona Stoica

Descriere:


''Trădări. Minciuni. Secrete. Nu poți scăpa de trecut.

        

          Legătura neobișnuită dintre Jack Harper, conducătorul Rephelimilor, și Desiree, a Treia Cheie a Havenului, îl îngrijorează pe Azazeal, care alege să o trimită pe Eliza Harper dincolo de Voal, pentru a testa încrederea dintre ei și a-și ajuta fratele să-și îndeplinească misiunea. Coșmarurile lui Desiree au revenit, dar amintirile refuză să dispară. Atenția ei este distrasă de persoanele nou apărute în oraș, dar și de Umbre, ființe aflate la granița dintre Viață și Moarte, care o urmăresc în permanență și ucid fără milă. Numărul Rephelimilor din Wolfcraft crește.

Însă cine spune adevarul și cine încearcă să o manipuleze?''

Vă rog să mă scuzaţi de pe acum, dar cartea asta mi-a dăruit atâtea sentimente şi m-a făcut să mă simt în atâtea feluri încât de-abia sunt în stare să leg o frază. Dacă primul volum m-a dat peste cap şi habar nu aveam ce să mai fac cu viaţa mea, vreau să vă spun că al doilea m-a făcut să-mi pierd până şi raţiunea. 

Huh, cum să încep?


Păi, mi-a plăcut, cei drept, mult mai mult acest volum decât celălalt - deşi şi el a fost superb-. M-a dat total peste cap şi când am terminat-o am început să tremur pentru că realizasem că următorul volum nu apăruse încă şi că aveam să stau cu această curiozitate apăsătoare până cine ştie când. Te implor, Simona, publică mai repede volumul doi din serie că mor aici!

afakjfkauteanguorgjgen - asta e descrierea perfectă la ceea ce am simţit pe parcursul întregii cărţi.

Personajele sunt absolut geniale şi superbe şi, deşi sunt şi personaje negative, eu le ador pe toate. Mintea mea i-a creat pe toţi după trăsăturile din carte şi când îmi apar aşa în minte nu am cum să-i urăsc. Sunt prea perfecţi să-i urăsc. Nu mă lasă inima să fac asta. Ador personajele noi, mai ales sora lui Jack, Eliza, o minunăţie de fată pe care mi-o imaginez ca fiind o zeiţă a frumuseţii. Din descriere pare o persoană atât de drăguţă. Genul ăla de prietenă pe care toată lumea şi-o doreşte pentru că ştii că nu te-ar lăsa niciodată când ai avea nevoie şi ţi-ar fi condiţional alături.

Acum, Desiree şi Jack.

Doamne! Doamne, Dumnezeule! Credeam că mor, jur! În primul volum erau ca nişte păsărele dintr-alea care de-abia dacă îndrăznesc să se atingă una pe cealaltă. Dar în volumul doi, Doamne, ce mi-a mai plăcut de ei! Când s-au sărutat prima oară eram ceva gen: În sfârşit! Am început să ţip atunci şi să zâmbesc ca proasta. Dar a meritat, aşteptasem momentul ăsta încă din volumul unu. Ador volumul doi, mai mult decât unu, prin simplu fapt că Desiree şi Jack sunt atât de apropiaţi şi avem atâtea moment Jesiree (le-am făcut şi nume de cuplu, huh) şi sunt atât de adorabili încât îţi vine să-i mănânci. El e aşa grijuliu cu ea şi o apără mereu şi e aşa atent, bărbatul perfect, ce mai! Cum că nu-ţi placă? E imposibil să nu-ţi placă! Dacă l-aş avea pe Jack în faţă l-aş lega cu lanţuri şi l-aş ascunde în dulap ca să-l păstrez numai pentru mine. E cel mai adorabil lucru din carte şi e absolut per-fect. E personajul meu favorit dintre toate -şi nu, nu pentru că e sexy, ci pentru că este Jack The Handsome Harper. Nu înţeleg cum poate fi aşa superb!


Recenzia asta am făcut-o fiind total debusolată. Cuvintele sunt total întortocheate în capul meu şi de-abia reuşesc să le aştez pentru a forma o propoziţie cum se cuvine. Cartea asta mi-a activat toate simţurile, inclusiv cel de fangirl, după cum puteţi observa.

 Nu sunt deloc în regulă.

Simona, dacă volumul doi din serie nu apare cât mai curând o să plâng. Şi plâng oribil, gen lacrimi de crocodil şi sunete de balenă. Nu ai vrea să vezi sau să auzi asta, crede-mă!

 Pff, era să uit! Citatele mele favorite (printre multe altele.) Cartea mea e plină cu copiuţe:

• ''Aş prefera să-mi înfrunt temerile, decât să fug o viaţă de ele!''

• ''-De cine îţi este frică?

- Întrebarea este de ce, nu de cine. Există o legătură pe care mă tem că nu am s-o pot distruge oricât aş încerca.

- Dar de ce ai vrea să faci asta?

Azateal se opri câteva secunde, înainte de a-i răspunde.
- Fiindcă legătura ar putea să ne omoare pe toţi.''

''Eu sângerez, iar tu te gândeşti la aşternuturi. Muţumesc pentru grijă, surioară, nu ştiu ce m-aş face fără tine.''

• ''Nu încerca să eviţi, ceea ce nu poate fi evitat. Adevărul.''

• ''Încrederea reprezintă mai mult decât mărturisirea unui secret, Desiree. E o modalitate prin care arăţi că te încrezi într-o anumită persoană fără să te temi de o eventuală trădare. Încrederea înseamnă onestitate şi adevăr. Am învăţat de la o vârstă fragedă, continuă pătimaşă, chiar dacă la început am avut propriile ezitări.''

• ''Transformă calităţile duşmanului în defecte şi atunci vei avea un avantaj asupra lui.''

• ''Prieteni de azi nu sunt şi prieteni de mâine.''

• ''Fiecare sfârşit înseamnă un nou început.''

• ''Nu voiam să existe niciun spaţiu între corpurile noastre, nicio barieră care să ne separe.

Un singur trup, o singură inimă, un singur suflet.
Tremuram în braţele lui, dându-mi seama că ori cât aş fi încercat să mă împotrivesc, el era cel care deţinea controlul, dorinţa de capitulare luând amploare când gura lui coborâse pe gât, dezmierdând şi sărutând cu atâta înflăcărare, încât am închis ochii de plăcere. 
- Jack...

- Ţi-a revenit glasul? mă tachină amuzat, muşcându-mă de bună, înainte ca gura lui să o ia din nou în stăpânire pe a mea.

Nu aş fi vrut să-mi mai dea drumul.''

• „Atragi necazurile ca un magnet. Sau este exact invers? Ele te atrag pe tine?”

•   ''Niciodată nu vei aprecia cu adevărat valoarea unui lucru, decât atunci când eşti în pericol de a-l pierde. Am înţeles mult prea târziu cât de fragilă este distanţa care separă Viaţa de Moarte.''

• ''Ură şi dragoste. Încredere şi Minciună.''

• ''Era un asasin. Un fugar. Un Rephelim.''

Notă: