Recenzie: Game Of Thrones (serial)

DESCRIERE: 

Într-un tărâm în care verile durează decenii, iar iernile vieţi, belelele pândesc la tot pasul. Din sudul machivelic şi sălbaticele ţinuturi din est până în nordul îngheţat şi anticul zid ce protejează regatul de întuneric, două puternice familii sunt prinse într-un joc mortal de-a şoarecele şi pisica, al cărui scop e controlul absolut asupra celor Şapte Regate din Westeros. În timp ce trădările, poftele carnale, intrigile şi forţele supranaturale zguduie cele patru colţuri ale regatelor, sângeroasa luptă pentru tronul de fier va avea consecinţe neprevăzute.

Verile durează decenii. Iernile pot dura o viaţă. Şi lupta pentru Tronul de Fier a început. Se va întinde din Sud, unde căldura provoacă comploturi, pofte şi intrigi; către sălbaticele tărâmuri estice; şi până în Nordul îngheţat, unde un zid de gheaţă de 400 m protejează Regatul de forţele întunecate de dincolo. 

Un nou serial dramatic original HBO inspirat de seria de romane epice de mare succes scrisă de  George R.R. Martin, "A Song of Ice and Fire". 

Incitanta poveste are loc într-un tărâm fantastic locuit de femei şi bărbaţi ambiţioşi, mai mult sau mai puţini onorabili, exact ca în realitate. În cele Şapte Regate din Westeros, cel ce controlează Tronul de Fier are puteri nebănuite şi serialul se concentrează pe măreţia şi decăderea câtorva familii ce vor putere cu orice preţ. Astfel, nobilii din familia Stark sunt conduşi de patriarhul Eddard, zis şi Ned, care e numit drept Mâna Dreaptă e Regelui după ce predecesorul său a murit în circumstanţe dubioase. Familia Lannister e o familie de conspiraţionişti cu multe secrete şi-ale căror ambiţii vor duce la distrugerea păcii în regat. În fine, mai e şi prinţesa-dragon Daenerys, moştenitoarea fostei dinastii, care aşteaptă lângă Marea Strâmtă împreună cu diabolicul ei frate Viserys, care visează să recâştige regatele care, odinioară, aparţineau familiei sale. E o poveste a duplicităţilor şi trădărilor, a nobililor şi a onoarei, a cuceririlor şi a triumfului. 

La începutul serialului, Regele Robert Baratheon (Mark Addy), căsătorit cu Cersei Lannister (Lena Headey) din corupta şi bogata familie a Lannisterilor, îi cere Lordului Eddard "Ned" Stark (Sean Bean) să vină în sud şi să-l ajute să-şi conducă regatul după dubioasa moarte a omului său de încredere. Între timp, tronul e ameninţat din Est, de prinţesa adolescentă Daenerys (Emilia Clarke) şi fratele ei Viserys (Harry Lloyd), ambii în exil după ce familia lor, aflată la conducerea regatului vreme de mulţi ani, a fost masacrată. Şi există zvonuri cum că s-ar petrece lucruri ciudate la marginea regatului, la nord de zid, unde Jon Snow(Kit Harington), fiul ilegitim al lui Ned, face parte din frăţia Paznicilor Nopţii, care a jurat să păzească Regatul.

Regi şi regine, cavaleri şi renegaţi, mincinoşi, lorzi şi oameni cinstiţi vor juca "Urzeala tronurilor" şi vor lupta pentru putere pentru că aici fie câştigi, fie mori.



RECENZIE:

M-am gândit ca la capitolul ''recenzie'' de pe blogul meu să adaug şi recenzii la seriale, că şi aşa mă uit la câteva şi na, mai umplu şi eu nişte paginii virtuale pentru blog. Era imposibil să nu încep tocmai cu serialul ăsta, fiind serialul meu preferat.

Eu şi Game of Thrones-ul ăsta avem o povestioară amuzantă. Era o perioadă în care nu mai aveam la ce seriale să mă uit, iar restul nu mă atrăgeau de nici o culoare. Am cerut păreri în stânga şi în dreapta, cum face omul, normal, şi ghiciţi ce? 

Numai Game of Thrones. Toţi îmi ziceau: ''Uită-te la Game of Thrones că-i mişto!'' Mie nu mi s-a părut aşa mişto când am citit descrierea şi l-am evitat vreo câteva săptămâni, dacă nu mă înşel. Eh, normal, până la urmă m-am uitat. Era imposibil să nu mă uit.

Puteam să jur că o să mă dezamăgească complet, că mă voi aştepta la mult şi nu voi primi nici măcar firmituri. Dar m-am înşelat amarnic. Serialul ăsta mi-a afectat până şi ultimul nerv. Am stat două zile jumătate nedormită, cu faţa fixată spre laptop, pentru că eu trebuia neapărat să termin Game of Thrones. Ăsta era singurul meu scop în alea două zile, aproape trei, să termin odată serialul. După ce am ajuns la sezonul trei a cam început să-mi pară rău, pentru că nu prea aveam la ce să mă uit. Dar să le luăm pe rând.

Când m-am apucat de el eram foarte emotivă şi mă simţeam prost pentru săracele personaje, dar după primul sezon mă obişnuiesem. Eram oarecum obligată să mă obişnuiesc cu toţi morţii ăia. Îmi place mult faptul că în serialul ăsta nimeni nu este cruţat după placul publicului. Moartea este ceva firesc care vine la toţi, într-un moment sau altul. Uneori când nu ne aşteptăm. De obicei, în majoritatea serialelor, chiar şi cele făcute după cărţi, producătorii ajuns să NU sacrifice anumite personaje de dragul celor ce se uită, dar cred că George chiar adoră să facă lumea să verse lacrimi şi toată lumea moare după cum îi vine lui cheful.

Mi-a plăcut foarte mult scenariu şi este o replică care mi-a rămas în minte şi de care m-am îndrăgostit. Am dat replay de vreo 4 ori la partea aia numai să aud replica aia. Era în sezonul unu, în momentul în care Robert vorbea cu Ned despre Regele Nebun, iar de acolo ajung la sora lui Ned, iar Robert spunea:

 ''You want to know the horrible truth? I can't even remeber how she looked like. I only know she was the one thing I ever wanted... Someone took her away from me, and seven kingdoms couldn't fill the hole she left behind.'' 


Nu ştiu, pur şi simplu mi-a plăcut şi cred că a fost singurul moment în care Robert mi-a arătat mie, ca privitor, cât de mult o iubea, de fapt, pe sora lui Ned, Lyanna. Cred că a fost prima oară când l-am privit altfel pe Robert.

Nimic nu este ceea ce pare aici, iar asta chiar mi-a plăcut. Personajele par să aibă o anumită personalitate, dar ajungem să le descoperim adevărata faţă. Mi-a plăcut mult faptul că se pune accent pe puterea pe care o poate avea o femeie. Femeia, în majoritatea cazurilor, îşi foloseşte capul şi după acţionează. Iar asta o face să ajungă puternică şi să se menţină pe o anumită scară. Şi aici vorbesc despre toate femeile care au rămas în viaţă de-a lungul atâtor sezoane. Nu Jon Snow, el nu ştie nimic. 

Un lucru care mi-a plăcut mult este că dragostea nu este un lucru aşa de important. În Game of Thones dragostea nu pluteşte în aer, iar dacă o face, rău de ea, pentru că moare. Că frumos sau urât, asta-i altă treabă.

Şi dragonii! Cum să nu iubeşti dragonii? Jur, dragonii ăia sunt geniali, deşi n-au nici o replică. Drogon sau Dracarys, cum doriţi, este un adevărat badass! Eu şi el facem duo-ul perfect. Hah.

Game of Thrones este cu adevărat un serial absolut genial şi nu exagerez când spun asta. Ştie cum să-şi lase amprenta pe tine, cum să te atragă şi cum să te prindă în ghearele lui mânjite cu sânge. 
VI-L RECOMAND TUTUROR! 


P.S. - WINTER IS COMING


Cel mai genial intro: