Navigam pe internet, ca de fiecare dată, când am dat de un videoclip care mi-a atras atenţia. În general nu vorbesc despre videoclipuri de genul sau despre gesturile de genul pe blog, dar m-am gândit să share-uiesc mai mult ceea ce înseamnă umanitate, pentru ca unii să ia exemplu din această umanitate (ceea ce vă sfătuiesc şi pe voi, cei ce-mi urmăriţi blogul, să faceţi.)
Deci, cum spuneam, navigam pe internet când am dat de videoclip. Videoclipul era, de fapt, un experiment făcut de nişte tipi din New York. Ce-au făcut mai exact? Au pus un copil îmbrăcat în ultimul hal, ca un cerşetor, pe o vreme deloc încântătoare, pe o stradă din New York. Eu una mă aşteptam ca lumea să reacţineze, dar de unde! Nimeni, în două ore, nu a făcut absolut nimic. Au aruncat priviri copilului şi atât, şi-au continuat drumul. Dar, dintr-o dată, apare un cerşetor. Şi ce face cerşetorul? Se dezbracă de geacă, i-o dă copilului şi pe lângă asta, îi dă şi câţiva bani, cât a avut. Să nu mai zis de îmbrăţişările şi cuvintele pe care i le oferă. Un cerşetor, oameni buni! Dintr-atâţia new-yorkezi care au trecut pe acolo (care cel mai probabil aveau bani) nici unul nu l-a ajutat pe copil respectiv, decât cerşetorul care nu avea nici măcar o casă.
Oameni văd, vor să facă ceva, dar nu o fac. Aşteaptă pe altcineva să facă asta, şi până la nimeni nu face nimic.
Deci, cum spuneam, navigam pe internet când am dat de videoclip. Videoclipul era, de fapt, un experiment făcut de nişte tipi din New York. Ce-au făcut mai exact? Au pus un copil îmbrăcat în ultimul hal, ca un cerşetor, pe o vreme deloc încântătoare, pe o stradă din New York. Eu una mă aşteptam ca lumea să reacţineze, dar de unde! Nimeni, în două ore, nu a făcut absolut nimic. Au aruncat priviri copilului şi atât, şi-au continuat drumul. Dar, dintr-o dată, apare un cerşetor. Şi ce face cerşetorul? Se dezbracă de geacă, i-o dă copilului şi pe lângă asta, îi dă şi câţiva bani, cât a avut. Să nu mai zis de îmbrăţişările şi cuvintele pe care i le oferă. Un cerşetor, oameni buni! Dintr-atâţia new-yorkezi care au trecut pe acolo (care cel mai probabil aveau bani) nici unul nu l-a ajutat pe copil respectiv, decât cerşetorul care nu avea nici măcar o casă.
Oameni văd, vor să facă ceva, dar nu o fac. Aşteaptă pe altcineva să facă asta, şi până la nimeni nu face nimic.
Nu mai poți spune nimic. E trist să trăim într-o societate care e pe cont propriu și care mediatizează faptul că un om care are nevoie de ajutor, urmează să se sinucidă - spre exemplu. E trist și, uneori, îmi vine să plâng când mă gândesc câteva valori se pierd printre atâtea prostii promovate pe ecrane. Nu putem schimba nimic, noi înșine, neacționând, ne-am semnat această sentință. Pentru că știu că mai sunt oameni care pledează și pentru ALTFEL de lucruri, dar care sunt în imposibilitatea de a face ceva. De a acționa.
RăspundețiȘtergere