Recenzie: Jurnalul unui adolescent timid de Stephen Chbosky

Titlu original: The Perks of Being a Wallflower 

Autor: Stephen Chbosky 

Traducator: Constantin Dumitru-Palcus

Tip coperta: Broşată

Numar pagini: 256


Editura: Trei



Descriere:
 Să stai pe margine poate fi un avantaj. Dar vine o vreme când trebuie să intri în ring.

Primul an de liceu e cel mai greu.
Îţi faci noi prieteni, te îndrăgosteşti cu adevărat, nu te mai înţelegi cu părinţii. 
Să creşti mare e mai complicat decât ţi-ar imaginat vreodată.



Jurnalul unui adolescent timid a făcut senzaţie la apariţie, dobândind statutul de carte-cult, vânată asiduu de adolescenţi. 
                                  - New York Times






Jurnalul unui adolescent timid a fost, pentru mine, o lectură extrem de uşoară şi plăcută, pe care am terminat-o în mai puţin de o zi. Adevărul este că, după ce am intrat în lumea lui Charlie greu am mai ieşit.

Mi-a plăcut mult de timidul Charlie, prin simplu fapt că era un cititor înrăit. M-a atras foarte mult pasiunea lui pentru cărţi şi mi s-a părut interesantă percepţia lui despre ele. Ultima lui carte citită era întotdeauna cea favorită (pe care o citea de două ori). Charlie este un puşti cu un vocabular foarte bogat şi nişte gânduri despre persoana iubită pe care orice fată ar dori să le audă. Totuşi, nu mi-a plăcut faptul că era foarte uşor de manipulat, îl puteai duce cu zăhărelul după bunul plac. Dar de aia era şi timid, nu? Era un adolescent nu numai timid, că tot veni vorba. Era un adolescent trist şi deprimat, sau cel puţin aşa mi s-a părut mie. De când mătuşa lui murise, femeia care i-a fost alături până în ultima zi, viaţa lui se schimbase într-un mod ciudat şi neînţeles nici de el. Neavând prieteni, Charlie a ajuns să se refugieze în cărţi, cum majoritatea cititorilor o fac. A fost interesantă dragostea lui pentru Sam, doar că, din nefericire, era neîmpărtăşită.
Sam nu mi-a plăcut deloc. La început părea drăguţă, dar pe parcus devine tot mai enervantă şi profita cam mult de Charlie. Are o personalitate ciudată şi jur că nu o înţeleg. Nu-i înţeleg deciziile şi poate că da, Charlie era într-adevăr mult mai mic ca ea, dar nu avea nici un drept să profite de el după care să plece. 

Deşi cartea ne prezintă o perioadă din viaţa unui adolescent, nişte lucruri peste care dăm zi de zi, a fost interesantă. Un adolescent timid îi scrie unui prieten despre care ştie sigur că nu-l va judeca. Îi povesteşte perioada lui din primul an de liceu şi câteva amintiri din copilărie. Îi spune despre famila sa şi îi povesteşte gândurile sale. Îi povesteşte despre prima sa iubire, despre frumuseţea acesteia şi despre tot ceea ce simte în legătură cu persoana respectivă. 

Este o idee interesantă, iar cartea este o cititre uşoară care merită timpul. Alături de o ceaşcă de ceai la pervazul unei fereste, în timpul unei zile ploioase şi într-o linişte morbidă în care numai muzica din căşti se aude împreunată cu sunetul ploii, Jurnalul unui adolescent timid îţi va aduce aminte de momentele adolescenţei şi de momentele în care cu toţi am fost nişte timizi.




 Citate:

    
“Lucrurile se schimbă. Şi prietenii pleacă, ne părăsesc. Iar viaţa nu stă în loc pentru nimeni.”

    “Noi acceptăm dragostea pe care credem c-o merităm.”

''Odata pe o foaie de hartie galbena cu linii verzi

a scris un poem

Si la intitulat ‘Chops’

pentru ca asa il chema pe cainele lui

Si despre asta era vorba

Iar profesorul i-a dat nota maxima

si o steluta de aur

Iar mama lui l-a lipit pe usa bucatariei

si li-l citea matusilor lui

Ala a fost anul cand parintele Tracy

i-a dus pe totii copii la zoo

Si i-a lasat sa cante in autobuz

Si s-a nascut surioara lui

cu unchii micute si fara par

iar mama si tatal lui se sarutau mult

Iar fata de dupa colt i-a trimis o

felicitare cu un sir de X-uri

iar el a trebuit sa-l intrebe pe tatal sau ce insemnau x-urile

Iar tatal lui il invelea mereu cand se culca noaptea

Si era mereu acolo sa-o faca.

Odata pe o foaie de hartie alba cu linii albastre

a scris un poem

si l-a intitulat’Toamna’

pentru ca asa se numea anotimpul

Si despre asta era vorba

iar profesorul i-a dat nota maxima

Si l-a rigat sa scrie mai clar

Iar mama lui nu l-a mai lipit pe usa de la bucatarie

pentru ca o vopsise de curand

iar copii i-au spus

Ca parintele Tracy

fuma trabucuri

Si lasa chistoacele pe strane

Si uneori acestea faceau gauri

Acela a fost anul cand surorii lui i-au pus ochelari

cu lentile groase si rame negre

Iar fata de dupa colt a ras

cand i-a cerut sa se duca sa-l vada pe Mos Craciun

Iar copii i-au spus de ce mama si tatal lui se sarutau mult

Iar tatal lui nu -l invelea niciodata  cand se culca noaptea

Iar tatal lui s-a infuriat rau

cand a strigat dupa el sa vina sa-l inveseleasca.

Odata pe o foaie rupa da blocnotes

a scris un poem

Si l-a intitulat’Inocenta: O intrebare’

Pentru ca aia era intrebare despre fata lui

Si despre asta era vorba.

Iar profesorul i-a dat nota maxima

Si i-a aruncat o privire ciudata si fixa,

Iar mama lui nu l-a mai lipit pe usa bucatariei

pentru ca nu i l-a aratat

Ala a fost anul in care parintele Tracy a murit

Iar el o uitat cum se sfarseste Crezul Apostolilor

Si a prins-o pe sora lui

cum se giugiulea pe veranda din spate

Iar mama si tatal lui nu se ma sarutau niciodata

si nici macar nu vorbeu

Iar fata de dupa colt

avea prea mult fond de ten

Care-l facea sa tuseasca atunci cand o saruta

dar o saruta totusi

pentru ca asta trebuia sa faca

Si la trei dimineata s-a bagat singur in pat

In timp ce tatal lui sforaia zgomotos

Iata de ce pe spatele unei pungi de hartie

a incercat un alt poem

Si l-a intitulat’Abolut nimic’

Pentru ca despre asta era vorba cu adevarat

Iar el si-a dat singur o nota maxima

si cate o taietura pe fiecare incheietur blestemata

Si l-a lipit pe usa baii

Pentru ca de data asta nu mai credea

ca poate sa ajunga la bucatarie. ''


Notă: