luni, 26 ianuarie 2015

Film sau carte ecranizată?




Salutare, persoane frumoase ce sunteţi!



M-am tot gândit şi m-am tot gândit şi am ajuns la concluzia că noi nu prea comunicăm. Da, nu comunicăm. Aşa că, m-am gândit şi mi-am spus ca măcar o dată pe săptămână să caut un subiect interesant despre care să vorbim. Puteţi veni cu propuneri, dacă doriţi.

Cum navigam eu pe internet, am dat de o ''discuţie'', dacă o pot numi aşa, despre filmul cărţii Fifty Shades of Grey (Cincizeci de umbre ale lui Grey) care va avea premierea la noi pe 13 februarie.
Lumea se certa pe tema faptului că filmul nu va fi la fel de bun ca romanul.



Aşa că, v-am adunat astăzi aici, nu pentru a oficializa o căsătorie, ci pentru a dezbate acest subiect.

Eu una, zic aşa: filmul este film, cartea este carte.

Cartea este întotdeauna mai bună, pentru că este mai amplă, are mai multe detalii, cunoaştem mai bine personajele, avem parte de mult mai mult. Pe când la film, producători nu pot lua fiecare detaliu dintr-un roman cu 500 de pagini (să zicem) şi să-l bage într-un film. Pentru că nu pot. E imposibil. Ar ieşi ceva plictisitor şi lung. Aşa că, frumosul de el, producătorul, pune în film ce crede el că merită să fie pus în film. Nu avem tot ce se întâmplă în carte, de aceea există mari nemulţumiri.


Dar, v-aţi gândit că poate v-aţi plictisi la un film copy&paste după carte? Fiecare amănunt, fiecare dialog şi fiecare acţiune băgate într-un film. Pe lângă faptul că ar fi un film de peste cinci ore (aici vorbind de romanele cu peste 300 pagini), nu sunt sigură că lumea ar vrea să vadă aşa ceva. Ar fi prea de tot. Eu una nu aş vrea să văd aşa ceva.

Am încercat să-i explic unei tipe din discuţia respectivă că filmul este film şi cartea este carte. Nu a înţeles, din păcate. Ea era nemulţumită şi de carte, deci vă daţi seama ce tam-tam făcea pe seama filmului.

Până la urmă, am ajuns la o concluzie. Pe care eu vă rog s-o luaţi ca pe un sfat.

Dacă doriţi să vă uitaţi la un film după o carte, nu vă uitaţi la cartea ecranizată, ci la film. Uitaţi de carte şi pur şi simplu uitaţi-vă la film. Prefăceţi-vă că nu ştiţi ce se va întâmpla şi veţi vedea că va fi o diferenţă. Încercaţi.

Acum, voi ce părere aveţi? Iubiţi cărţile, dar urâţi filmul? Preferaţi filmul sau cartea?



9 comentarii:

  1. Sincer, depinde. Spre exemplu, dacă ar fi să mă refer la trilogia „The hobbit” și „Lord of the rings”, aș alege, de departe, filmele. Cărțile, să zicem, sunt mai „stagnante”, nu prea dinamice (asta dacă n-ai o imaginație tolkienistă- și vreau să zic „maaaaaaaaaaaaaare”). Mi-a plăcut și „Divergent”, dar n-am citit cartea. De asemenea, „Să nu mă părăsești” am văzut, dar n-am citit cartea. Îs pe listă.
    La capătul celălalt, susțin cartea. Nu vreau să-ți spun cât de dezamăgit am fost de ecranizarea romanului „Înainte să adorm”, NICI NU VREAU SĂ-ȚI SPUN. De asemenea, cartea „Hoțul de cărți” mi-a plăcut mai mult decât filmul. Nu-mi mai amintesc acum, am o durere de cap groaznică, dar sunt multe cărți care-s, de departe, mai bune decât filmele. Și chiar invers. Frumos articol!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. La fel ca tine, aş alege filmele ''Stăpânul Inelelor'' şi ''The Hobbit'', pe lângă cărţi. Am citit Hobbitul şi a fost destul de greuţă, cuvinte erau întortocheate şi, într-adevăr, trebuie să ai o imaginaţie bogată. Ca la filmele/cărţile menţionate mai sus, e la fel şi la Harry Potter. Aş alege oricând filmele.
      Păăăăi, sunt puţine excepţii în care cartea este mai slabă ca filmul. De exemplu, ''Dacă aş rămâne''. Am văzut filmul mai întâi -MARE GREŞEALĂ- după care am citit cartea. Nu a fost nici o diferenţă între film şi carte, ba chiar, filmul mi s-a părut mai bun. Ăă şi dacă te mai doare capul, ia o pastilă ceva, nu ştiu (m-am lăsat de visul de a deveni medic, ups)
      Mulţumesc, te mai aştept :D

      Ștergere
  2. Mi-a mai trecut, așa, puțin. Sper să treacă de tot, nu vreau să fiu răcit chiar de ziua mea!

    RăspundețiȘtergere
  3. Anna, iti dau dreptate! Nu exista ecranizare care sa nu ma fi dezamagit. Inca din adolescenta, ma duceam la o ecranizare cu ideea ca voi petrece 2 ore in fata ecranului care sa fie echivalente cu orele petrecute cu cartea in mana. M-am lecuit de mult. Am incercat si eu sa iau filmul ca film, doar ca nici asa (dupa ce citisem cartea in cauza) filmul nu mi-a mai lasat o senzatie placuta.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Şi eu am fost dezamăgită de multeeee filme. Când citeam cartea mă simţeam bine şi liberă, dar când vizionam filmul mai că închideam calculatorul, stăteam acolo şi aşteptam să se termine oroarea, doar pentru că nu obişnuiesc să las ceva neterminat. Totuşi, sunt şi unele excepţii (în cazul meu), rar, desigur. Mulţumesc pentru comentariu, te mai aştept! :D

      Ștergere
  4. Nu pot spune ca urasc filmele, dar pot spune ca iubesc cartile... Intr-adevar, se intampla, mai rar, ce-i drept, ca un film sa fie mai bun decat cartea ( aici as numi "The Notebook"), dar in general la mine se aplica principiul "Nu judeca o carte dupa filmul ei"... Intre film si carte, aleg cartea, fara sa stau pe ganduri.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. La fel şi eu. În cazuri rare aleg filmul (cum ar fi Hobbitul, Harry Potter şi Stăpânul Inelelor), dar în rest, filmul nu ajunge niciodată la aşteptările mele. Dezamăgitor, dar aşa trebuie să fie, cartea mai bună ca filmul.

      Ștergere
  5. Nu pot spune ca urasc filmele, dar pot spune ca iubesc cartile... Intr-adevar, se intampla, mai rar, ce-i drept, ca un film sa fie mai bun decat cartea ( aici as numi "The Notebook"), dar in general la mine se aplica principiul "Nu judeca o carte dupa filmul ei"... Intre film si carte, aleg cartea, fara sa stau pe ganduri.

    RăspundețiȘtergere